Bevor ihr Streithähne in die nächste Runde geht, lest doch wenigstent 'mal ein paar Gedichte von Adrian Păunescu.
Das eine oder andere schöne Gedicht kann man auch von Radovan Karadzic lesen, seines Zeichens Poet, Psychiater und Kriegsverbrecher.
Geistige Brandstifter? – Paunescu, Tudor und ihre deutschzüngigen Helfershelfer aus der KP
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
lucky_271065 schrieb:
Das eine oder andere schöne Gedicht kann man auch von Radovan Karadzic lesen, seines Zeichens Poet, Psychiater und Kriegsverbrecher.
Das eine oder andere schöne Gedicht kann man auch von Radovan Karadzic lesen, seines Zeichens Poet, Psychiater und Kriegsverbrecher.
Oder auch dieses, wohl weniger bekannte:
Durerea femeiască
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept,
Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit,
Femeia, n-are, totuşi, nici un drept.
Muncim, ca nişte sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Şi condamnarea de-a ne urâţi,
Chiar voi, ce ne iubiţi, ne-o daţi, mereu.
Stăm în picioare, încă de cu zori,
Şi vă miraţi că nu mai sunt subţiri,
Dar voi, care vă credeţi tot feciori,
De ce nu arătaţi ca nişte miri?
Pe unde ne daţi dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burţi ne daţi copii,
Iar voi plecaţi la altele, râzând,
Când suferiţi, ne cereţi lângă voi,
Ori vă-mbătaţi, ori aţi trudit prea mult,
Vă plângem, când vă duceţi la război,
Sau când vă speriaţi, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Şi legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateţi, ne-nşelaţi şi noi o ştim,
Ba, alteori, intrăm în circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Vă fură amintirile de ieri,
Îşi vor plăti plăcerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiaşi plăceri.
Şi, uneori, păcătuim curat,
Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Că însuşi Dumnezeu este bărbat
Şi nu le înţelege pe femei.
Dar, vai, a fost odată prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Şi-acum, ne omorâm sârguincios
Şi zilnic ne distrugem fără rost.
Ne-nvinge viaţa fără orizont
Şi voi ne-nvingeţi, într-un mod câinesc,
Trăim ca nişte văduve de front
Şi mâinile mereu ni se aspresc.
Acum, când auziţi acest reproş,
Priviţi, fără privire, înapoi,
Încuvinţaţi din cap, mărinimoşi,
Şi credeţi că nu-i vorba despre voi.
Şi, totuşi, e vorba despre toţi
Sunteţi la fel de răi şi de flămânzi,
Durerea femeiască pentru soţi,
E-un credit fără giruri şi dobânzi.
Vă e urât cu noi, vă e urât,
Şi ne-aţi ucide, dragilor bărbaţi,
Aşa că vă rugăm numai atât:
Puteţi să ne jigniţi, să ne-njuraţi,
Dar faceţi-o cu tonul coborât
Şi pân-adorm copiii, aşteptaţi.
Hier ein Link zu der Interpretation von Tatiana Stepa (ebenfalls durch Cenaclu Flacara bekannt geworden):
http://www.youtube.com/watch?v=-vctmYQFtY0&feature=related
Durerea femeiască
V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept,
Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit,
Femeia, n-are, totuşi, nici un drept.
Muncim, ca nişte sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Şi condamnarea de-a ne urâţi,
Chiar voi, ce ne iubiţi, ne-o daţi, mereu.
Stăm în picioare, încă de cu zori,
Şi vă miraţi că nu mai sunt subţiri,
Dar voi, care vă credeţi tot feciori,
De ce nu arătaţi ca nişte miri?
Pe unde ne daţi dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burţi ne daţi copii,
Iar voi plecaţi la altele, râzând,
Când suferiţi, ne cereţi lângă voi,
Ori vă-mbătaţi, ori aţi trudit prea mult,
Vă plângem, când vă duceţi la război,
Sau când vă speriaţi, la vreun consult.
Eroic v-am iubit nelegitim,
Şi legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateţi, ne-nşelaţi şi noi o ştim,
Ba, alteori, intrăm în circuit.
Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Vă fură amintirile de ieri,
Îşi vor plăti plăcerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiaşi plăceri.
Şi, uneori, păcătuim curat,
Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Că însuşi Dumnezeu este bărbat
Şi nu le înţelege pe femei.
Dar, vai, a fost odată prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Şi-acum, ne omorâm sârguincios
Şi zilnic ne distrugem fără rost.
Ne-nvinge viaţa fără orizont
Şi voi ne-nvingeţi, într-un mod câinesc,
Trăim ca nişte văduve de front
Şi mâinile mereu ni se aspresc.
Acum, când auziţi acest reproş,
Priviţi, fără privire, înapoi,
Încuvinţaţi din cap, mărinimoşi,
Şi credeţi că nu-i vorba despre voi.
Şi, totuşi, e vorba despre toţi
Sunteţi la fel de răi şi de flămânzi,
Durerea femeiască pentru soţi,
E-un credit fără giruri şi dobânzi.
Vă e urât cu noi, vă e urât,
Şi ne-aţi ucide, dragilor bărbaţi,
Aşa că vă rugăm numai atât:
Puteţi să ne jigniţi, să ne-njuraţi,
Dar faceţi-o cu tonul coborât
Şi pân-adorm copiii, aşteptaţi.
Hier ein Link zu der Interpretation von Tatiana Stepa (ebenfalls durch Cenaclu Flacara bekannt geworden):
http://www.youtube.com/watch?v=-vctmYQFtY0&feature=related
Also, wenn das alles (siehe Gedichte weiter oben, die für Paunescu bzw seinen Cenaclu Flacara repräsentativ sind) "geistige Brandstiftung" ist, dann möchte ich persönlich gerne mehr davon haben.
Ausserdam hat Paunescu vor der Wende auch nicht wenige regimekritische Gedichte geschrieben. Wie wohl kaum einer der deutschsprachigen Schriftsteller, solange diese in Rumänien lebten (schliesslich war wohl niemand von ihnen lebensmüde). Demnächst gerne eine Kostprobe auch von jenen Gedichten.
Ausserdam hat Paunescu vor der Wende auch nicht wenige regimekritische Gedichte geschrieben. Wie wohl kaum einer der deutschsprachigen Schriftsteller, solange diese in Rumänien lebten (schliesslich war wohl niemand von ihnen lebensmüde). Demnächst gerne eine Kostprobe auch von jenen Gedichten.
pavel_chinezulOder vielleicht doch Tu Ardeal von St. Hruşcă, für die die zwischen den Zeilen lesen können???
Tu Ardeal
Refren:
Tu Ardeal, tu Ardeal, iti suntem osteni,
Templu sfant, templu sfant, muntii Apuseni.
Ca tu ne esti vatra si din piatra-n piatra,
E taria unui neam de moti,
Asta-i tara noastra, noi nu stam in gazda,
Horea nostru-i risipit pe roti.
Refren...
Ne-au furat barbarii, ne-au caznit mai marii,
Dar avem in piepturi sapte vieti.
Ne vibreaza-n sange, pan' la Putna n-a plânge,
Clopotul ce bate la Ramet.
Refren...
Nu vrem razbunare, dar atat ne doare,
Ca se pierde amintirea-n val.
Doamne da-i tarie, unei maini sa scrie,
Biblia latinului Ardeal.
Refren...
Rauri cresc purtate, tari ce nu sunt toate
Dar veni-vor si mai bune vesti
Pentru toti romanii care-si sint stapanii
Soarele rasare-n Bucuresti
Refren...
Unde-i Avram Iancu, sa mai franga rangul,
Celor ce Ardealul vor pustiu.
Iata ca rasare, Iancu din oricare,
E-n puterea fiecarui fiu.
Refren...
Pentru aceasta tara, poate sa si moara,
Fiecare dintre noi razand.
Restul e dorinta, de ingaduinta,
Si sa fie pace pe pamânt.
Refren...
Nu uitati aceasta, dreapta ne e brazda,
Ce-am lucrat cu ale noastre maini.
Fiecare munte stie aici sa cante,
Imnul "Desteptati-va romani".
Refren...X2
PS:
http://ovidiuivancu.wordpress.com/2010/11/06/cazul-adrian-paunescu-suparatorul-obicei-de-a-fabrica-genii/
http://ceausescunicolae.wordpress.com/2010/11/06/adrian-paunescu-ii-scria-lui-ceausescu-%E2%80%9Esunteti-atat-de-tinar-si-atat-de-curajos-va-vad-apoteotic-ca-pe-un-voievod-vreau-sa-va-spun-tovarase-nicolae-ceausescu-clar-si-din-tot-sufletul-me/
Kein geistiger Brandstifter???
Tu Ardeal
Refren:
Tu Ardeal, tu Ardeal, iti suntem osteni,
Templu sfant, templu sfant, muntii Apuseni.
Ca tu ne esti vatra si din piatra-n piatra,
E taria unui neam de moti,
Asta-i tara noastra, noi nu stam in gazda,
Horea nostru-i risipit pe roti.
Refren...
Ne-au furat barbarii, ne-au caznit mai marii,
Dar avem in piepturi sapte vieti.
Ne vibreaza-n sange, pan' la Putna n-a plânge,
Clopotul ce bate la Ramet.
Refren...
Nu vrem razbunare, dar atat ne doare,
Ca se pierde amintirea-n val.
Doamne da-i tarie, unei maini sa scrie,
Biblia latinului Ardeal.
Refren...
Rauri cresc purtate, tari ce nu sunt toate
Dar veni-vor si mai bune vesti
Pentru toti romanii care-si sint stapanii
Soarele rasare-n Bucuresti
Refren...
Unde-i Avram Iancu, sa mai franga rangul,
Celor ce Ardealul vor pustiu.
Iata ca rasare, Iancu din oricare,
E-n puterea fiecarui fiu.
Refren...
Pentru aceasta tara, poate sa si moara,
Fiecare dintre noi razand.
Restul e dorinta, de ingaduinta,
Si sa fie pace pe pamânt.
Refren...
Nu uitati aceasta, dreapta ne e brazda,
Ce-am lucrat cu ale noastre maini.
Fiecare munte stie aici sa cante,
Imnul "Desteptati-va romani".
Refren...X2
PS:
http://ovidiuivancu.wordpress.com/2010/11/06/cazul-adrian-paunescu-suparatorul-obicei-de-a-fabrica-genii/
...Poemele sale sunt bântuite de rime facile, de melodramatice declaraţii aşezate sub zodia plicticoasă a banalului. „Ruga pentru părinţi” a lui Adrian Păunescu, un text lacrimogen în care unii văd nici mai mult nici mai puţin decât o dovadă vie a aripii genialităţii care s-ar fi întins din abundenţă peste Adrian Păunescu, e cu mult inferioară unor texte similare precum „De-a v-ati ascuns” al lui Arghezi sau „Scrisoare”al lui Blaga. E, poate, un poem comparabil cu „Mama” lui George Coşbuc, dar asta în cel mai bun caz.
http://ceausescunicolae.wordpress.com/2010/11/06/adrian-paunescu-ii-scria-lui-ceausescu-%E2%80%9Esunteti-atat-de-tinar-si-atat-de-curajos-va-vad-apoteotic-ca-pe-un-voievod-vreau-sa-va-spun-tovarase-nicolae-ceausescu-clar-si-din-tot-sufletul-me/
...Păunescu susţine chiar că, în momentul redactării scrisorii, el se afla în opoziţie faţă de sistem şi nu neapărat faţă de Ceauşescu. „Repet, nu era dictator, era preşedintele ţării. «Dictator» a fost numit ulterior de cei care sunt foarte curajoşi după război şi sunt anticomunişti după comunism...
Kein geistiger Brandstifter???
Bocet pentru Ăl Bătrân (Nicolae Ceauşescu) de Adrian Păunescu - versiunea completa
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=SQ1AqrBmPv8#!
http://ceausescunicolae.wordpress.com/2010/11/07/bocet-pentru-al-batran-nicolae-ceausescu-dedicat-si-compus-de-adrian-paunescu/
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=SQ1AqrBmPv8#!
http://ceausescunicolae.wordpress.com/2010/11/07/bocet-pentru-al-batran-nicolae-ceausescu-dedicat-si-compus-de-adrian-paunescu/
"Demnächst gerne eine Kostprobe auch von jenen Gedichten."
Bitte, bitte nicht!
Bitte, bitte nicht!
@ pavel_chinezul
Ja, was sollten wir den bei "Tu Ardeal" zwischen den Zeilen lesen?
Ich denke, es ist offensichtlich, dass dieses Gedicht/Lied in Anlehnung an die heutige rumänische Nationalhymne "Desteapta-te romane" geschrieben ist. Ursprünglich ein Lied der 1848-er Revolution, geschrieben von dem romantischen Dichter Andrei Muresanu. Allerdings war dieses Lied während des Kommunismus in Rumänien verboten, es zu singen konnte einen für Jahre hinter Gitter bringen:
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!
Heute werden bei offiziellen Anlässen die Strophen 1,2,4 und 11 gesungen.
Dass Hrusa durch den Cenaclu Flacara dieses alte patriotische Lied in umgedichteter Form als "Tu Ardeal" wieder unter die Leute gebracht hat, ist wohl eher ein Beispiel dafür, dass innerhalb dieses Cenaclu ein gewisser kultureller Freiraum geschaffen wurde - soweit die damaligen Umstände es erlaubten. Inwieweit uns als "Nicht-Rumänen" die Aussage dieser Lieder gefällt oder nicht, mag jeder für sich selber entscheiden. Für die Zeit, als "Desteapta-te, romane" enststand, war es wohl "geistige Brandstiftung", Aber dieses vor allem aus Sicht der ungarichen Nationalisten. Für die ja auch der "Sprachkampf" von Stephan Ludwig Roth, in dem er sich für die Gleichberechtigung der rumänischen Sprache mit den anderen Sprachen Siebenbürgens aussprach, geistige Brandstiftung war, die ihn ja letztendlich das Leben gekostet hat (Hinrichtung durch das "Blutgericht" der ungarischen Revolutionäre). Zumindest sollten wir nicht vergessen, dass Stephan L. Roth und Avram Iancu damals als Verbündete (ich denke, mann kann sogar von Freundschaft sprechen) für ähnliche Ideale kämpften. Und dass Stephan Ludwig Roth bis heute von den Rumänen in Ehren gehalten wird. Ich denke nicht, dass ein Geist wie Roth an "Desteapta-te, romane" Anstoss genommen hätte. Kannte er doch allzugut die Rechtlosigkeit, in der die rumänische Bevölkerung Siebenbürgens seit Jahrhunderten gehalten wurde... Persönlich beeindruckt es mich, wenn ich sehe, dass manche Völker - und dazu würde ich auch die Rumänen zählen - trotz allen Auf und Ab's der Geschichte noch so etwas wie ein gesundes Nationalbewusstsein und einen gewissen Nationalstolz besitzen (ich spreche von breiten Bevölkerung, nicht von Chauvinisten a la C.V. Tudor - übrigens ein ganz anderer Menschentyp als Adrian Paunescu). Den Deutschen kann mann es ja nur wünschen, dass sie irgendwann ein bisschen gesundes Nationalbewusstesein wiederfinden. Denn da wird es ja schon fast zum diplomatischen GAU, wenn wie unlängst geschehen ein Präsident aus Südamerika anreist und in bester Absicht "Deutschland, Deutschland über alles" ins Gästebuch schreibt .. Ein interessantes Thema wäre auch, dass Nationalbewusstsein der Siebenbürger Sachsen im Laufe der Zeit und besonders in der Diasporasituation heute (ist das für manche der alten "Heim-ins-Reich"-Propagandisten schon eine Provokation?) einmal näher unter die Lupe zu nehmen.
Ja, was sollten wir den bei "Tu Ardeal" zwischen den Zeilen lesen?
Ich denke, es ist offensichtlich, dass dieses Gedicht/Lied in Anlehnung an die heutige rumänische Nationalhymne "Desteapta-te romane" geschrieben ist. Ursprünglich ein Lied der 1848-er Revolution, geschrieben von dem romantischen Dichter Andrei Muresanu. Allerdings war dieses Lied während des Kommunismus in Rumänien verboten, es zu singen konnte einen für Jahre hinter Gitter bringen:
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!
Heute werden bei offiziellen Anlässen die Strophen 1,2,4 und 11 gesungen.
Dass Hrusa durch den Cenaclu Flacara dieses alte patriotische Lied in umgedichteter Form als "Tu Ardeal" wieder unter die Leute gebracht hat, ist wohl eher ein Beispiel dafür, dass innerhalb dieses Cenaclu ein gewisser kultureller Freiraum geschaffen wurde - soweit die damaligen Umstände es erlaubten. Inwieweit uns als "Nicht-Rumänen" die Aussage dieser Lieder gefällt oder nicht, mag jeder für sich selber entscheiden. Für die Zeit, als "Desteapta-te, romane" enststand, war es wohl "geistige Brandstiftung", Aber dieses vor allem aus Sicht der ungarichen Nationalisten. Für die ja auch der "Sprachkampf" von Stephan Ludwig Roth, in dem er sich für die Gleichberechtigung der rumänischen Sprache mit den anderen Sprachen Siebenbürgens aussprach, geistige Brandstiftung war, die ihn ja letztendlich das Leben gekostet hat (Hinrichtung durch das "Blutgericht" der ungarischen Revolutionäre). Zumindest sollten wir nicht vergessen, dass Stephan L. Roth und Avram Iancu damals als Verbündete (ich denke, mann kann sogar von Freundschaft sprechen) für ähnliche Ideale kämpften. Und dass Stephan Ludwig Roth bis heute von den Rumänen in Ehren gehalten wird. Ich denke nicht, dass ein Geist wie Roth an "Desteapta-te, romane" Anstoss genommen hätte. Kannte er doch allzugut die Rechtlosigkeit, in der die rumänische Bevölkerung Siebenbürgens seit Jahrhunderten gehalten wurde... Persönlich beeindruckt es mich, wenn ich sehe, dass manche Völker - und dazu würde ich auch die Rumänen zählen - trotz allen Auf und Ab's der Geschichte noch so etwas wie ein gesundes Nationalbewusstsein und einen gewissen Nationalstolz besitzen (ich spreche von breiten Bevölkerung, nicht von Chauvinisten a la C.V. Tudor - übrigens ein ganz anderer Menschentyp als Adrian Paunescu). Den Deutschen kann mann es ja nur wünschen, dass sie irgendwann ein bisschen gesundes Nationalbewusstesein wiederfinden. Denn da wird es ja schon fast zum diplomatischen GAU, wenn wie unlängst geschehen ein Präsident aus Südamerika anreist und in bester Absicht "Deutschland, Deutschland über alles" ins Gästebuch schreibt .. Ein interessantes Thema wäre auch, dass Nationalbewusstsein der Siebenbürger Sachsen im Laufe der Zeit und besonders in der Diasporasituation heute (ist das für manche der alten "Heim-ins-Reich"-Propagandisten schon eine Provokation?) einmal näher unter die Lupe zu nehmen.
@bankban Warum denn nicht, bankban? Warum denn nicht zur Abwechslung mal auch ein- zwei regime-, system- oder parteikritische Gedichte von Adrian Păunescu?
Gestandene Demokraten, die auf diesem Forum in ihr Horn "gestige Branstiftung" usw blasen, sollten es doch Verkraften, die Realität einmal etwas differenzierter zu betrachten. Und sicher war Adrian Păunescu zumindest eine recht komplexe Persönlichkeit, der man mit den paar Klischees (fast kommte es mir zu sagen: "cu limba de lemn - variana anticomunista") von Carl Gibson am Anfang dieses Topics sicher nicht gerecht wird:
Analfabetilor
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.
V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.
1979
Adrian Paunescu
din volumul "Poezii cenzurate"
Gestandene Demokraten, die auf diesem Forum in ihr Horn "gestige Branstiftung" usw blasen, sollten es doch Verkraften, die Realität einmal etwas differenzierter zu betrachten. Und sicher war Adrian Păunescu zumindest eine recht komplexe Persönlichkeit, der man mit den paar Klischees (fast kommte es mir zu sagen: "cu limba de lemn - variana anticomunista") von Carl Gibson am Anfang dieses Topics sicher nicht gerecht wird:
Analfabetilor
V-am spus că sunt un om periculos
Şi nu mi-aţi luat avertismentu-n seamă.
V-am spus s-aveţi pentru persoana mea
Un plus de-ngrijorare şi de teamă.
V-am spus că fac teribil de urât
De sunt călcat puţin pe libertate.
V-am spus ca sunt oşteanul credincios
Dar care doar cu inamici se bate.
V-am spus să vă astâmpăraţi şi voi,
Cenzori capricioşi ai vremii mele,
C-o să vă coste scump măruntul moft,
De a ne face nouă zile grele.
V-am spus să puneţi mâna să munciţi.
Să nu mai tot pândiţi zeloşi din umbră,
V-am spus că n-o să placa nimănui
Pornirea voastră, tulbure şi sumbră.
V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor.
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimind tumulturi
Cu aroganţi şi trindavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus şi am puterea să mai spun
Ca nu încape muntele în seră
Ca prea-i scurt drumul de la rai la iad
Şi de la căprioară la panteră.
V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învaţătura
Şi voi într-una fără să-l ciţiti
Îl pomeniţi până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi
Când lupta este în desfăşurare.
V-am spus că muzica nu-i un microb
Care ameninţă civilizaţii
E-a omului pentru a fi mai bun,
V-am spus: ceva care să-i placa daţi-i.
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte.
Dar nu ştiam ca v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte.
1979
Adrian Paunescu
din volumul "Poezii cenzurate"
@ pavel_chinezul
Nochmals zu dem "von Persönlichkeitskult triefenden" Brief, den Paunescu im Februar 1986, nachdem er in Ungnade gefallen war, der Cenaclu Flacara verboten war und er auch nicht mehr publizieren durfte. Meiner Meinung nach ein Kompromiss, ein letzter, verzweifelter Versuch, rehabilitiert zu werden, als es schon um die blanke Existenz ging. Lassen wir doch einen Zeitzeugen, der ihn gut kannte, zu Wort kommen, um wenigstens die Hintergründe näher zu beleuchten, unter denen dieser Brief entstanden ist. Dann können wir ihn wohl besser einordnen:
Florin Condurateanu schreibt im Jurnalul National vom 30.11.2010:
În timpul emisiunii de televiziune, am fost întrebat când l-am cunoscut pe Adrian Păunescu? Am răspuns că, de fapt, nu-l cunosc nici acum, chiar dacă am avut privilegiul de a fi ani de zile în preajma lui. Inteligenţa lui strălucitoare găsea tot timpul idei noi, interpretări neaşteptate, pe care alţii nici nu le sesizau. Orice cuvânt, orice gând te tulbura. Îmi povestea că în anii în care dregătorii comunişti îi desfiinţaseră Cenaclul, îi luaseră Flacăra, nu mai avea unde să îşi publice poeziile. Ajunsese cu disperare la pragul ultim şi, într-una din după-amieze, s-a hotărât să-şi curme chinul. Să aştepte să adoarmă cei din casă, el să se suie în maşină, să gonească pe o şosea cu copaci pe margine, să închidă ochii şi să ia mâinile de pe volan, pentru a-şi lua viaţa, izbindu-se de un copac. Când în miez de noapte a scos maşina din curte, deodată a simţit că s-a lipit de piciorul lui ceva. Era un câine jigărit, cu blana zdrenţuită. Îi scârţâia şi gâtul, probabil, din lovitura unei maşini şi în acel moment s-au răsculat toate în inima poetului. Dacă se găseşte un suflet mai oropsit decât al lui care îi cerşeşte o mângâiere, nu are rost să-şi curme viaţa. A luat de ceafă câinele, a închis poarta şi, de atunci, câinele a fost câinele lui. După doi ani, lui Adrian Păunescu a început să i se repare soarta. Avea unde publica poeziile, dar şi articolele strălucite, apărea la televizor. Şi atunci când lui Păunescu a început să-i meargă bine, căţelul a dispărut spre nicăieri, aşa cum, într-o noapte frământată, apăruse lângă piciorul lui de niciunde. Cine oare a fost acel câine?
Pământul…
Au zis unii că Păunescu a fost poet de curte, că a ridicat ode Ceauşeştilor. Dar nimeni n-a scris versuri mai corozive la adresa comunismului ca Păunescu poeziile "Analfabeţii", "Pielea ursului din pădure", "E prea lung drumul până-n comunism", "Mai avem nevoie de odihnă într-o gară".
Într-o emisiune a mea la Antena 1, Adrian Păunescu a povestit: "Eram elev la liceul de lângă Grădina Icoanei şi tata fusese arestat pentru credinţele lui liberale. M-am dus şi i-am spus directoarei că tata, învăţătorul Costică Păunescu, a fost azi-noapte arestat de Securitate şi că poate să mă exmatriculeze, aşa cum era obiceiul cu copiii familiilor închise din motive politice. Emoţionată, directoarea m-a chemat peste două zile şi mi-a spus că s-a sfătuit cu ceilalţi profesori şi au hotărât să nu mă gonească din liceu, cu toate riscurile de rigoare, şi că au strâns bani de la fiecare profesor, cumpărându-mi o cartelă la cantină". L-am întrebat într-o emisiune de-a mea, la Antena 1, dacă ar putea să aleagă o altă epocă de istorie în care ar vrea să trăiască, aceea care ar fi? Mi-a răspuns că şi-ar dori să fie noroiul, pământul de pe bocancii ţăranilor care se duceau pe Câmpia de la Alba pentru a hotărî Unirea.
Nochmals zu dem "von Persönlichkeitskult triefenden" Brief, den Paunescu im Februar 1986, nachdem er in Ungnade gefallen war, der Cenaclu Flacara verboten war und er auch nicht mehr publizieren durfte. Meiner Meinung nach ein Kompromiss, ein letzter, verzweifelter Versuch, rehabilitiert zu werden, als es schon um die blanke Existenz ging. Lassen wir doch einen Zeitzeugen, der ihn gut kannte, zu Wort kommen, um wenigstens die Hintergründe näher zu beleuchten, unter denen dieser Brief entstanden ist. Dann können wir ihn wohl besser einordnen:
Florin Condurateanu schreibt im Jurnalul National vom 30.11.2010:
În timpul emisiunii de televiziune, am fost întrebat când l-am cunoscut pe Adrian Păunescu? Am răspuns că, de fapt, nu-l cunosc nici acum, chiar dacă am avut privilegiul de a fi ani de zile în preajma lui. Inteligenţa lui strălucitoare găsea tot timpul idei noi, interpretări neaşteptate, pe care alţii nici nu le sesizau. Orice cuvânt, orice gând te tulbura. Îmi povestea că în anii în care dregătorii comunişti îi desfiinţaseră Cenaclul, îi luaseră Flacăra, nu mai avea unde să îşi publice poeziile. Ajunsese cu disperare la pragul ultim şi, într-una din după-amieze, s-a hotărât să-şi curme chinul. Să aştepte să adoarmă cei din casă, el să se suie în maşină, să gonească pe o şosea cu copaci pe margine, să închidă ochii şi să ia mâinile de pe volan, pentru a-şi lua viaţa, izbindu-se de un copac. Când în miez de noapte a scos maşina din curte, deodată a simţit că s-a lipit de piciorul lui ceva. Era un câine jigărit, cu blana zdrenţuită. Îi scârţâia şi gâtul, probabil, din lovitura unei maşini şi în acel moment s-au răsculat toate în inima poetului. Dacă se găseşte un suflet mai oropsit decât al lui care îi cerşeşte o mângâiere, nu are rost să-şi curme viaţa. A luat de ceafă câinele, a închis poarta şi, de atunci, câinele a fost câinele lui. După doi ani, lui Adrian Păunescu a început să i se repare soarta. Avea unde publica poeziile, dar şi articolele strălucite, apărea la televizor. Şi atunci când lui Păunescu a început să-i meargă bine, căţelul a dispărut spre nicăieri, aşa cum, într-o noapte frământată, apăruse lângă piciorul lui de niciunde. Cine oare a fost acel câine?
Pământul…
Au zis unii că Păunescu a fost poet de curte, că a ridicat ode Ceauşeştilor. Dar nimeni n-a scris versuri mai corozive la adresa comunismului ca Păunescu poeziile "Analfabeţii", "Pielea ursului din pădure", "E prea lung drumul până-n comunism", "Mai avem nevoie de odihnă într-o gară".
Într-o emisiune a mea la Antena 1, Adrian Păunescu a povestit: "Eram elev la liceul de lângă Grădina Icoanei şi tata fusese arestat pentru credinţele lui liberale. M-am dus şi i-am spus directoarei că tata, învăţătorul Costică Păunescu, a fost azi-noapte arestat de Securitate şi că poate să mă exmatriculeze, aşa cum era obiceiul cu copiii familiilor închise din motive politice. Emoţionată, directoarea m-a chemat peste două zile şi mi-a spus că s-a sfătuit cu ceilalţi profesori şi au hotărât să nu mă gonească din liceu, cu toate riscurile de rigoare, şi că au strâns bani de la fiecare profesor, cumpărându-mi o cartelă la cantină". L-am întrebat într-o emisiune de-a mea, la Antena 1, dacă ar putea să aleagă o altă epocă de istorie în care ar vrea să trăiască, aceea care ar fi? Mi-a răspuns că şi-ar dori să fie noroiul, pământul de pe bocancii ţăranilor care se duceau pe Câmpia de la Alba pentru a hotărî Unirea.
Päunescu Regimegegner?
Dann war Riefenstahl eine Widerstandskämpferin!
Dann war Riefenstahl eine Widerstandskämpferin!
pavel_chinezul@lucky_271065
Es entzieht sich meinem Verständnis, dass bei einer kulturellen Veranstaltung für Jugendliche des ausgehenden 20 Jh., Kampfeslieder aus der Kriegszeit gespielt wurden und sogar Gedichte von noch älteren Revolutionen (19 Jh.) vertont wurden! Das war kein Veteranentreffen! Wofür dieser Brimborium, denn sie hatten doch was sie wollten (Transsylvanien) und was hat das noch mit dem so oft propagierten Friedensgedanken zwischen den zusammenlebenden Völkern zu tun?
Es entzieht sich meinem Verständnis, dass bei einer kulturellen Veranstaltung für Jugendliche des ausgehenden 20 Jh., Kampfeslieder aus der Kriegszeit gespielt wurden und sogar Gedichte von noch älteren Revolutionen (19 Jh.) vertont wurden! Das war kein Veteranentreffen! Wofür dieser Brimborium, denn sie hatten doch was sie wollten (Transsylvanien) und was hat das noch mit dem so oft propagierten Friedensgedanken zwischen den zusammenlebenden Völkern zu tun?
@sibihans
Bocet pentru Ăl Bătrân (Nicolae Ceauşescu) de Adrian Păunescu - versiunea completa
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=SQ1AqrBmPv8#!
Nur jemand der nichts daraus verstanden hat, kann was dagegen auszusetzen und als Argument gegen dem Dichter herbringen.
Ein sehr schönes Gedicht.. Es ist so viel Wahrheit drin und so viel Poesie.
Kannst noch einiges haben.
Mircea Badea ist auch ein sehr „kontroversierter“ Entertainer und Media-Mann:
http://www.youtube.com/watch?v=5xC-sSSRYkM&NR=1
@pavel_chinezul
Es entzieht sich meinem Verständnis,
@alma_si erklärt hier warum einige ein Problem haben. Und es ist nicht einmal deren Schuld. Sie wurden nur so erzogen.
@alma_si
Vaterland – auch das ein absurder Begriff für die, deren Väter das Land, in dem sie lebten, nie als Vaterland betrachteten. Für sie war das Nachbarland, in dem sie nicht lebten, das Vaterland. Also: keine Heimat, kein Vaterland..., dann eben nicht. Das sollte man aber in Zukunft Menschen nicht mehr antun.
Anders als bei Politikern, die bei Verfehlungen häufig Amt und Würde verlieren, leidet das Lebenswerk von Freigeistern - selbst bei schweren Vergehen - kaum.
Wenn auch der persönliche Ruf ramponiert ist, schafft es selbst die Mediengesellschaft unserer Tage nicht, den Ruhm von Schriftstellern und Gelehrten nachhaltig zu schädigen.
Hierfür gibt es genug Paradebeispiele.
Wenn auch der persönliche Ruf ramponiert ist, schafft es selbst die Mediengesellschaft unserer Tage nicht, den Ruhm von Schriftstellern und Gelehrten nachhaltig zu schädigen.
Hierfür gibt es genug Paradebeispiele.
"alma_si erklärt hier warum einige ein Problem haben. Und es ist nicht einmal deren Schuld. Sie wurden nur so erzogen."
ja, vielleicht liegt auch ein Versagen des Stiefvaterlandes vor, wenn einige es nicht vermochten, es wie ein richtiges Vaterland anzunehmen. nicht wahr?
ja, vielleicht liegt auch ein Versagen des Stiefvaterlandes vor, wenn einige es nicht vermochten, es wie ein richtiges Vaterland anzunehmen. nicht wahr?
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
